Mințile odihnite ies din hibernare când e rost de vreun scăndăluț. Pentru că atunci e momentul să-și mai folosească mușchiu’ antrenat. Singurul. La limbă mă refer, credeați că la biceps?
Câteva lucruri nu pot fi excluse din teoriile conspirației propuse de așa-zișii vajnici apărători ai românismului. Plecăm de la un fapt: arbitrii au fost instruiți la finalul anului trecut să nu mai tolereze diverse atitudini, inclusiv scandările xenofobe și rasiste. Mai departe e conspirație: poate că Vassaras și-a propus să se dea pe sine exemplu la UEFA că, uite, în fotbalul al cărui arbitraj îl conduce, astfel de comportamente sunt sancționate aspru și prompt. În plus, dacă tot l-a propulsat pe lista FIFA, s-o fi gândit și Vassaras să facă un mic erou din Chivulete, cine știe, poate-l decorează și pe el cineva.
Repet, nu poți exclude așa ceva. Pentru că nu poți dovedi contrariul unei intenții neexprimate public. Ce ignoră marii gânditori ai națiunii este cronologia desfășurării evenimentelor. Și logica. Oricât și-ar fi propus Vassaras și ai lui să iasă în evidență, nu ar fi putut face nimic fără cei care au provocat, au inițiat evenimentele. În loc să vorbim despre măscările strigate, despre explicațiile unui asemenea fenomen, despre regulamentele care trebuie aplicate, discursul public se îndreaptă spre cum poate fi fentată legea. Sau cum, moralmente, o rejucare ar fi soluția cea mai bună, deși nu e prevăzută de nici o lege.
Ceea ce nu e deloc nenatural într-o țară în care 95% dintre șoferi nu au apucătura malignă de a semnaliza când schimbă banda de rulare, pe principiul ”ce, nu mă vezi?”. Asta ca să dau un exemplu banal de comportament în colectivitate. Sigur că problemele noastre de aplicare a legii sunt mult mai profunde. Pornind chiar de la forma adoptării unei legi: confuz, la două capete, ca să poată rezulta orice la viitoarea interpretare a judecătorilor.
Există și teoria conform căreia ar fi trebuit evacuați suporterii. Mai ales că nu erau 30 de mii. Erau maxim o sută. Nu spun că nu era o măsură mai bună. Dar cine s-o ia? Decizia evacuării nu-i aparținea lui Chivulete. Observatorul Octavian Goga, ditamai vicepreședintele FRF, ar fi sunat la federație (pe cine, pe un subaltern sau pe un superior, unicul?) să întrebe ce să facă. A primit răspunsul perfect diplomatic: ”Aplică regulamentul!” Cu alte cuvinte e treaba ta, răspunderea ta, faci cum crezi.
Vicepreședintele FRF este observator de primă ligă de mai bine de 20 de ani, delegat UEFA de 10 ani și comisar FIFA de 6 ani. A participat în ultima calitate și la Cupa Mondială din Rusia 2018. Așadar, un observator cu o asemenea experiență nu știe ce să facă și are nevoie de telefon la comenduire. După care nu acționează în nici un fel. Nu trimite delegatul Craiovei și căpitanul echipei la galerie, să încerce să-i potolească. Nu face apel la Legea 4, conform căreia, susțin mai mulți printre care Cristi Balaj sau Florin Prunea, putea decide evacuarea. Practic, nu face nimic. Putem presupune că i-a zis lui Chivulete același lucru: ”Aplică regulamentul!”. Dacă i-a zis. Ceea ce Chivulete a și făcut: a oprit meciul, pentru că un arbitru nu putea dispune evacuarea.
E adevărat, această măsură creează un precedent periculos. E perfect posibil ca luminații patriei să se alieze și să provoace lucruri pentru care multe meciuri vor trebui oprite. Iar competiția va deveni o cacealma. Cu atât mai mult ar fi momentul ca eternii realeși să realizeze că problema e, în primul rând, la ei. Dacă prin aplicarea regulamentelor, create tocmai pentru a consolida sustenabilitatea (bună, nu?), demnitatea și civilizația dorită în fenomen, se produce mai mult haos decât ordine, atunci aveți o problemă. FRF, LPF, CCA și chiar UEFA nu au avut nimic de zis oficial despre cele întâmplate. N-au fost în stare să facă un soi de ”Teambuilding” și să iasă cu o poziție comună, oficială și revelatoare despre ce o fi de făcut altădată în astfel de situații. Pentru că regulametul pare să nu fie îndeajuns. Chivulete a fost lăsat singur la Sfântu Gheorghe, Comisia de Disciplină e lăsată să lucreze. Perfect, doar că, indiferent de decizie, băieții ăștia nu realizează că au în mâini un cartof fierbinte. Și aleg să se inspire de la înțelepții predecesori: merg pe blat și se acoperă cu documente.
Ar mai fi un plan al discuției: serviciile secrete. Avem zeci de ani de când galeriile de fotbal fac tot felul de trăsnăi, de la vandalizat stadioane și atacat forțe de ordine, jucători, antrenori și oficiali până la participări voluntare (cu beneficii, sic!) la proteste violente de ordin social-politic. Dacă tot se ocupă cu atâta râvnă să așeze oamenii potriviți în funcțiile de conducere ale fotbalului, n-ar putea să facă și ceva lucuri din fișa postului? Adică să se infiltreze, să adune informații și să prezinte rapoarte competente instituțiilor statului? Aici nu mai funcționează teoria conspirației? Conform cărora statul, prin astfel de reprezentanți, este părtaș la explozia fenomenului violenței pe stadioane? Pentru că statul, în diverse momente și forme, are nevoie de astfel de mase de manevră?
În disputa istorică români vs unguri, pentru că asta pare să fie baza evenimentelor pentru unii îngustați la minte de propriile limite, sigur că și ei au ”faliții” lor, și noi îi avem pe-ai noștri, că doar nu ne-om lăsa mai prejos. Dacă tot nu putem guverna România de 30 de ani încoace fără UDMR, măcar am putea folosi această implicare a unui partid etnic pentru a crea un model de management al unei țări. Un ministru al Sportului de etnie maghiară avea șansa unică pentru ca, măcar în sport, să arătăm că putem da semnale puternice de civilizație.
Ori, discutăm despre un ministru care s-a întrecut în gafe, a reușit marea performanță sportivă să-i ridiculizeze pe neaveniți ca Georgiu Gingăraș (”O, tempora! O, mores!”) și alții ca el. Ce mesaj dai tu ca ministru de etnie maghiară în Guvernul României când feliciți (bilingv, măcar atât!) doar două din cele trei echipe calificate în finale de Cupă? E vorba de finala Cupei U-19, Sepsi vs Csikszereda, și finala Cupei la seniori, Sepsi vs Voluntari. Felicitările tale nu au fost adresate pe criterii etnice? Care e, de fapt, mesajul tău? Nu cumva e ”Bravo, Budapesta, vezi că nu ai investit degeaba”? Are ceva mesajul tău care să arate bunăvoință, dorință de integrare, civilizație? Săracii lui Ciobi erau niște intruși în competiție?
Pentru ca la mai puțin de o lună distanță, în iunie 2022, ministrul Novak să arate tuturor că nu a înțeles nimic din critici sau că, tot vorba unui înțelept neaoș român, îl doare-n pălărie. El îi dă înainte cu un mesaj de felicitare pentru David Popovici, tot în ambele limbi. Doar că în varianta maghiară a tăiat bucata cu ”toate inimile României au bătut azi în pieptul lui”. Ca să nu fie acuzat de plagiat din propria operă sau ca să nu se supere Viktoraș.
Acestea sunt exemple minore. Dar din detalii se face tabloul general. Dacă la nivel public, la un simplu mesaj de felicitare pentru o performanță sportivă, ministrul Novak e capabil de asemenea giumbușlucuri, de ce am crede că în lucrurile importante din fișa postului este performanța întruchipată?
Altfel, Comisia de Disciplină va da un verdict, inevitabil. Fără influențe federale, bineînțeles. Va veni Apelul. Apoi TAS-ul. Și va fi la fel ca înainte. La vară, destul de cald.
În final, un banc foarte vechi, despre un teambuilding din alte vremuri. Începe războiul între China și URSS. Agenția TASS: ”La granița cu China, un bombardier chinezesc a atacat un fermier sovietic!” Agenția China Nouă: ”La granița cu URSS, un tanc sovietic a atacat un țăran chinez!” În fine, Agerpres relatează: ”La granița sovieto-chineză a avut loc un simpozion pe teme agrare.”
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER